Am o zi proasta
Există două tipuri de zile proaste
- Cele care se anunţă progresiv
- Cele care te iau pe nepregătite
Cele care se anunta progresiv:
Ziua incepe să se desfăşoare destul de ciudat... nu iţi bei cafeaua... şi nu ştii de ce. Incet incet realizezi că sari peste mai multe ritualuri pe care le aveai dimineaţa. Apoi te cerţi cu prietena, te desparţi de ea, afli că te-a inşelat, nu mai vrea nimeni să iasă cu tine in oraş, te cerţi cu toată lumea etc. Nici măcar prietenii nu te mai inţeleg şi păstrează distanţa. Cea mai apropiată persoană se poartă cu tine de parcă eşti cel mai antipatic om de pe planetă! Şi asta până nici nu ai deschis gura!
Te simţi singur impotriva tuturor!
Cele care te iau pe nepregătite:
Evident, acestea sunt cel mai uşor de depistat. Veştile vin brusc şi primeşti toată informaţia pe loc. Ai un accident, cineva iţi sparge geamul de la apartament, vecinul te inundă etc.
Dar ce este o zi proastă de fapt?
O zi proastă pare un cosmar pentru că orice alegere ai face, este una greşită. Dar, o zi proastă este de fapt ceea ce tu consideri că este o zi proastă. Asta inseamnă că de tine depinde dacă acea zi te va afecta 100% sau mai puţin!
Am să incep cu exemplele mele.
Singur impotriva tuturor!
Cam o dată la câteva luni mi se intamplă ca de dimineaţă de când mă trezesc să incep să ma cert cu toată lumea. De dimineaţa şi până seara intâlnesc toate persoanele care au să-mi reproşeze ceva. Indiferent ce aş spune, tot la conflict şi frustrări se ajunge. De fiecare dată când am incercat să corectez ceva intr-o astfel de zi am amplificat conflictele mai mult decât era nevoie.
Ce funcţionează la mine?
- Am câţiva prieteni foarte vechi, cu care am copilărit, şi cu care pot sta oricând la poveşti care nu ţin de domeniul profesional sau de problemele mele actuale. Când am o zi proastă, trec pe la unul din ei şi acolo mă simt in siguranţă.
- Transmit persoanelor cu care mă cert că am o zi proastă şi de aceea sunt mai enervant, dar după ora 12 dau reset la atitudine şi se poate discuta cu mine. Nu incerc să arunc vina asupra celorlalţi spunând că ei sunt problema, ci presupun că aceste conflicte se produc şi din cauza atitudinii mele (doar am o zi proastă nu?!). Din moment ce recunosc şi transmit această informaţie, ceilalţi sunt mai inţelegători şi mai prudenţi in raport cu mine.
- Dau vina pe karma! Accept ideea că in ziua aceea relaţiile mele cu oamenii sunt la pământ şi că mi se intâmplă cu un motiv. Dar, stiu că a doua zi karma va fi pozitivă şi se vor intâmpla lucruri bune. Şi in general am dreptate. A doua zi incepe foarte bine şi urmeaza o perioada cu + (lucruri pozitive sau chiar realizări neaşteptate).
Examenele!
In anul 1 de facultate, in primul semestru am avut câteva restanţe. La sfârşitul anului 1, m-am trezit cu 6 restaţe... din care una la sociologie pe care am dat-o de 5 ori pâna am luat examenul. Nu exagerez când spun 5 ori. Examenele nu erau o problemă aşa de mare, dar fiecare restanta se plătea cu 100 ron şi a doua prezentare 150 ron. Astfel, eu in primul an am plătit taxa şcolara de doua ori.
Care a fost atitudinea mea?
- Din cauza banilor mi-am propus să invaţ mai bine pentru următoarea sesiune şi evident să-mi iau restanţele. Acea perioadă dificila s-a dovedit a fi o perioadă care m-a motivat pe viitor. In anul 2 semestrul 1 am avut doar o restanţă şi note mai mari. Acea restanţă a fost ultima şi de atunci au urmat examene luate doar cu note mari.
In vacanţă cu salvarea
Prin liceu, din cauza ritmului de viaţă foarte haotic pe care il aveam (mâncam noaptea, beam foarte mult cola, dormeam puţin etc) am facut o cădere de calciu de a trebuit să vina salvarea acasă, să-mi pună o perfuzie, să-mi dea ceva pentru dureri şi un diazepam să pot adormi. In acea zi mă certasem cu familia, a trebuit să fac nişte plaţi neprevăzute, nu mâncasem nimic şi am baut foarte mult cola. Evident vecinii erau toţi pe la geamuri şi deja aflaseră la cine a venit ambulanţa. Mai aveam 9 litri de cola pe stoc, la care a trebuit să renunţ urgent şi nu prea am agreat recomandarea medicilor. Asta da zi proastă aşa-i? A doua oară când am facut o criza de fiere (in altă zi) a venit iar ambulanţa la domiciliu cu room service. Vecinii iar erau adunaţi ciorchine in faţa blocului... şi de data asta a trebuit să merg la spital deoarece eram suspect de apendicită. Grozavă imagine trebuie să fi fost - Eu ieşind din bloc indoit ca o banană, cu ochii mici perfuzia intr-o mana si răspunzând vecinilor de pe trotuar care mă intrebau "Teo, ai păţit ceva?! Eşti bine?!". Evident eram intr-o formă de zile mari şi de fapt mă duceam să fac bunjee jumping cu perfuzia dar nu vroiam să le spun asta ca să nu le starnesc invidia. Aşa ca le-am zis: Dacă mă simţeam bine, eram cu perfuzia in mână şi in drum spre ambulanţă?
Care a fost atitudinea mea?
- Am inceput să mă gândesc că trebuie renunţat la consumul de cola in cantităţi mari care inlocuiau apa potabilă. Treceau săptămâni in care eu nu consumam apa deloc... doar cola. Sănătos nu?!
- A doua intervenţie le domiciliu mi-a pus capac şi m-a facut să mă gândesc la alimentaţia mea aleasă haotic şi structurată dupa regula "aici şi acum".
- Cât am fost in ambulanţă incercam să mă bucur de plimbarea oferită. Nu mai fusesem niciodată cu salvarea şi incercam să mă uit pe geam (deşi nu puteam pentru ca geamurile in salvări nu sunt transparente şi medicii imi tot repetau să nu mă mai mişc). Ma uitam prin ambulanţă să văd ce echipament este acolo şi oare la ce foloseşte. Imi manifestam curiozitatea pentru că nu mai fusesem intr-o situatie asemănătoare.
- Deşi aveam dureri mari şi era posibil să fiu internat, mă gândeam că va urma o perioadă pozitivă. De ce? Pentru că doar când suntem bolnavi apreciem ce inseamnă să fii sănătos!
- Am incercat să nu mă plâng şi să dramatizez situaţia pentru ca nu era util nici pentru mine nici pentru personalul din ambulanţă sau cel de la urgenţe.
- Incepusem să mă gândesc la operaţia de apendicită şi la ce voi face in spital cât voi fi internat. Ce persoane voi cunoaşte acolo? Ce muzică voi asculta pe telefon sau laptop, ce cărti să citesc, ce lucruri productive pot face? Nu vroiam să mă surprindă ceva şi incercam să planific totul pentru confortul meu in caz că mă internează.
- Nu a trebuit sa fiu operat şi ziua următoare a fost exact cum am presupus eu că va fi. O zi pozitivă, chiar foarte pozitivă. Şi stiind că a trecut o zi proastă, m-am bucurat de ziua următoare cât de mult am putut.
Accident!
In 2008, după ce mi-am schimbat maşina, eram la o tabără de dezvoltare personală şi trebuia să fac poze la participanţii care făceau rafting pe Jiu. Eram cu incă două persoane in maşina şi când să intru intr-o parcare, (pe partea stângă) o dacie Logan a intrat in depăşire, a lovit maşina mea in colţul din stânga-spate şi m-a impins sub un camion care staţiona. Eram la 300km de casă şi nu avea cine să ma remorcheze in caz că maşina era grav avariată (din interior la prima vedere părea un accident serios deoarece era spart parbrizul şi un sfert din capota era sub camion).
Care a fost atitudinea mea?
- Nu avea rost să dramatizez situaţia pentru că nu era util pentru nimeni. Nu avea rost să ma cert cu celalalt şofer pentru că oricum timpul nu-l mai puteam da inapoi ca să evit accidentul. Aşa că am ales colaborarea in termeni amiabili. Am scos maşina de sub camion apoi am incercat să rezolv problema cât mai repede (poliţie, declaraţii şi evident să mai pot poza ceva din rafting). Trebuia să fie totul bine ca să-mi pot continua activităţile pentru că mai erau 3 zile din acea tabără.
- Cu un an in urma (2007), am fost prin Defileul Jiului cu altcineva (eu fiind pasager). In acea zi mi-am propus că trebuie să parcurg Defileul Jiului singur in maşina, cu muzica la maxim şi să ma bucur de peisaj. Odata cu acest accident mi s-a indeplinit dorinţa si drumul a fost extraordinar chiar dacă eram cu maşina lovită.
- Acel accident m-a făcut să realizez că am trecut doar printr-o situaţie mai dificilă, nicidecum printr-o tragedie care trebuia menţionată la fiecare persoană şi să fie poveste traumatizantă pentru atras atenţia. Simteam că mi-am luat porţia de karma negativă pe ziua aia şi nu mi se mai putea intâmpla nimic. Aşa a şi fost. In continuare a fost o zi excelentă in care m-am simtit extrem de bine şi fără griji, mai ales că nu a fost nimeni rănit şi am putut să mă intorc acasă cu maşina făra să trebuiască să o remoprchez.
Mi s-a spart maşina
Acum doua zile, pe la 9 dimineaţa, primesc vestea ca mi-a fost spartă maşina şi mi s-a furat mp3 playerul. Nu imi venea să cred! De 5 ani de zile imi las casetofonul in maşina şi detectorul de radar pe bord şi nu mi-a spart nimeni maşina. Am ieşit in faţa blocului şi intr-adevăr... geamul de la portiera din spate era spart şi mp3-ul lipsea.
Ce atitudine am avut?
- Am injurat situaţia şi m-am dus să inspectez locul crimei. Detectorul de radar nu l-au furat. In bord nu au căutat... deci era totuşi şi o parte plină a paharului chiar de la prima vedere.
- Stiam că hoţul nu va fi prins, ştiam că pagubele trebuie să le acopăr din banii mei, ştiam că acea zi va fi una proastă. Dar ce trebuia să fac? Să incep să urlu că mi s-a spart maşina şi să amplific situaţia? NU! Am dat telefon la politie totusi... pentru că... nu ştiu de fapt pentru ce dar la 9 dimineaţa mi se părea interesant şi util să vină poliţia să ia amprente!
- Mp3-ul şi-aşa nu-mi plăcea foarte mult şi mă gândeam că acum pot repara mp3-ul vechi de care m-am indrăgostit acum câţiva ani. Mp3-ul furat a fost 500 ron, deci nu mi-a fost chiar indiferent furtul. Dar ce mai puteam face acum altceva inafară de a rezolva situaţia cu ce mi-a mai rămas? Nu prea multe sau chiar nimic. Am cumpărat un geam pe care trebuia să-l montez in acea zi şi am dus mp3-ul vechi la reparat.
- Cu ocazia asta am dat şi cu aspiratorul in maşina să adun cioburile.
Ai o zi proastă? Bravo ţie, nu esti singurul. Dar ceea ce te face diferit de ceilalţi este răspunsul la intrebarea "Ce ai de gând să faci cu ea?". Ce vei face atunci când vei avea o zi proastă? Există soluţii la stuaţia in care te afli? Nu? Nu-i nimic. Dacă nu există soluţii atunci fă cumva să existe o atitudine care te va ajuta să treci peste acea zi proastă!
Adaugă comentariu
Generalităţi
Comentarii
RSS pentru acest articol.