Miercuri, Februarie 22, 2012
   
TEXT_SIZE
Banner

Cum am ajuns sa donez sange

Evaluare utilizator: / 2
Cel mai slabCel mai bun 

Donatul de sange a inceput in clasa a 12-a.

    Pe la inceputul clasei a 12-a eram afara cu inca 2 colegi si incercam sa gasim metode de a obtine motivari pentru absente. Pe-atunci era la moda sa ai motivarile cu stampila trasa la imprimanta si cu o semnatura "de doctor" peste stampila dar era la moda si verificatul motivarilor si a doctorilor de familie de catre diriginte. Asa ca trebuia sa gasim o metoda mai legala de a obtine motivarile. Evident, cum mama mea era asistenta, atentia celor 2 colegi s-a indreptat asupra mea si asteptau sa vin eu cu o idee.
 
    La inceput am ezitat putin pentru ca eu de mult timp vroiam sa donez sange dar am crezut ca vor rade de mine. Dar vroiam neaparat sa imi stiu grupa de sange si pana la urma le-am propus: Hai sa donam sange. Centru de recoltare este aici la Spitalul Judetean (5 minute de mers pe jos) si putem chiuli chiar acum! Si-asa avem mate ora asta... voi aveti chef de mate?
- Nu...
- Na, hai sa mergem atunci ca poate vine profa si ne prinde afara si dup-aia nu mai putem pleca.
- Dar cat sange ne ia? (intreaba colegu meu de banca)
- Nu stiu... tie probabil o sa-ti ia pana mori. De unde sa stiu? N-am mai donat sange niciodata dar presupun ca nu-s atat de tampiti si sa-ti ia pana lesini sau sa-ti puna viata in pericol.
- Pai maica-ta nu-i asistenta?
- Si aia inseamna ca stiu tot ce stie ea sau ce?
 
Am plecat intr-un final spre centrul de recoltare toti 3 entuziasmati. Eu pe drum tot incercam sa-i conving ca facem o fapta buna ca donam sange, ca salvam viata cuiva, ca ne fac si analizele, ca aflam si grupa de sange dar... vorbeam singur. Ei doi erau mai preocupati de intrebarea daca vor lesina sau daca vor lua SIDA sau alta boala cu "S".
 
Intre timp eu ma gandeam la viata pe care o pot salva prin gestul meu si prima imagine care mi-a venit in minte a fost a unei fetite blonde cu parul carliontat care a fost implicata intr-un accident si a pierdut mult sange dar la care i se va aduce punga cu sangele meu exact atunci cand parintii isi pierd speranta ca o vor mai vedea vreodata in viata. Atata mi-a trebuit sa "vad" si dorinta mea de a dona sange a fost mai mare ca niciodata. Mai mult, chiar daca ei lesinau sau nu mai vroiau sa doneze sange, m-as fi dus singur pentru ca brusc acea motivare pentru absente nu mai era asa de relevanta.
 
      Am ajuns la centrul de recoltare si ne-am pus la coada pentru a afla ce trebiue sa facem ca sa donam sange. Ei m-au impins pe mine in fata pentru ca fusese ideea mea si de aceea eu trebuia sa vorbesc... Mi s-a cerut buletinul, mi s-au pus intrebari legate de inaltime, kg, interventii chirurgicale si boli... si am primit un formular pe care trebuia sa-l completez. Vestea proasta pentru unul din colegi a fost ca el nu avea 18 ani si astfel nu avea voie sa doneze sange. Asa ca am ramas doar eu si cu colegul de banca. Prima data am intrat intr-o camera unde ne-au fost recoltate probe de sange din deget (pentru determinarea grupei) apoi ni s-a luat probe din vena pentru analize. Dupa ce am terminat cu hartiile am fost trimisi la etaj unde in sfarsit puteam sa donam. Am vorbit apoi cu medicul care scria "motivarile" si l-am rugat sa ne faca motivarea pentru ziua de maine. Nu prea a fost el de-acord dar pana la urma l-am convins. De 2 ori am donat sange in liceu dar mai departe am mers singur pentru ca nu prea intelegea lumea gestul meu. 

Chiar si acum cand vreau sa ma duc sa donez sange, prietenii se uita putin cam ciudat la mine daca vorbesc despre asta si ma intreaba "de ce", ce am de castigat, pt cine etc. De multe ori am incercat sa le explic folosind diferite motive, dar reactia lor a fost aceeasi... si evident fiecare venea cu o scuza pentru a nu veni cu mine sa doneze.

Iata cateva scuze:

  • Mi frica de ace! - Si mie mi-a fost frica de ace. Cat am fost copil desi mama a fost asistenta, a incercat sa ma fereasca de injectii cat a putut. Asta pana in clasa a 9-a cand mi-am facut singur vaccinul antigripal petru ca ma durea cand mi-l facea ea sau medicul de familie. Nici acum nu ma uit cand intra acul in piele dar frica de ace pusa in balanta cu salvarea unei vieti devine imediat neimportanta. Si apropo, mai tare doar cand iti ia sange din deget.
  • Sunt prea ocupat. Sa donezi sange nu dureaza o zi intreaga. Si din nou, pune in balanta timpul la care renunti cu viata unei persoane pe care o poti salva. Ce este mai important pentru tine? Pentru cei care si-au raspuns "Timpul"... macar sterge-ti zambetul de pe buze.
  • Daca ar fi sa donez pentru tine, da as dona... dar asa. Ok... lasa... poate ca e mai bine sa nu donezi daca doar din obligatie ai face acest gest.
  • N-are nimeni nevoie de sangele meu. Si-asa sunt destule persoane care doneaza. Sa speram ca ai dreptate ca tare neamuzant ar fi ca atunci cand vei avea tu nevoie de sange sa constati ca sunt destul persoane care doneaza dar nimeni nu doneaza grupa ta. 
  • Nu... poate iau SIDA. Nu iei SIDA, toate acele folosite sunt sterile si sigilate. Acele nu se mai refolosesc ci se arunca.
  • Poate lesin! - Poate nu lesini! Mergi cu inca o persoana si vezi daca lesini. Am vazut persoane la centrul de recoltare care mai veneau cu cineva doar sa stea cu ei. Ia pe cineva cu tine sa-ti tina de urat sau mergeti impreuna sa faceti o fapta buna.
  • Va crede lumea ca ma duc pentru bonurile de masa, reducerea de 50% la abonament sau alte beneficii.
          Sa vorbim putin despre ce vor crede ceilalti si care sunt beneficiile.
 
Am sa incep cu beneficiile:
  • Invoire pentru 1 zi de lucru/scoala.
  • Reducere 50% la abonamentul pentru mijloacele de transport in comun pe o perioada de 2 luni.
  • Bonuri de masa. 
  • Primesti un abtibild cu grupa de sange care vine lipit pe spatele buletinului. In caz de accident medicii nu mai trebuie sa piarda timp cu recoltarea de sange ca sa vada ce grupa ai. 1 minut poate face diferenta intre a-ti revedea familia sau nu.
  • Ti se fac analizele inainte sa donezi.
  • Se reduce riscul unui atac cardio-vascular
  • etc. Pentru mai multe informatii sunati sau mergeti la centrul de recoltare din orasul dvs. Ei va pot spune mult mai exact ceea ce va ofera si cu ce va ajuta donatul de sange. Sau intrebati medicul de familie.

          Ce cred ceilalti despre un donator de sange?

In primul rand gandeste-te ca nu mergi pentru tine sa donezi sange. Mergi la donat de sange pentru MINE, pentru FAMILIE, pentru o persoana NECUNOSCUTA. Pe o persoana care are nevoie de sange, chiar nu o intereseaza ce te-a motivat pe tine ca sa donezi cativa ml de sange. Ca ai fost pentru bonuri, ca ai fost pentru analize, ca ai fost pentru motivare la scoala, ca ai fost pentru a salva o viata... pentru acea persoana nu conteaza! Nu o intereseaza ce te-a motivat pe tine sa donezi, ci o intereseaza ca ai donat si ca sangele tau a ajuns la ea cand a avut nevoie de un miracol. Si pentru ca tu ai donat sange, ea poate sa traiasca mai departe! 

Persoana la care va ajunge sangele tau nu va judeca niciodata motivul pentru care ai fost sa donezi. Ea iti multumeste din suflet pentru gestul facut! Asa ca, atunci cand te gandesti ca poate mergi la donat de sange pentru niste beneficii, crede-ma ca beneficiile persoanei la care ajunge sangele tau sunt mai importante decat ale tale. 

Sa va dau un exemplu despre o intamplare de acum 2 saptamani si la care reactia unei persoane m-a facut sa ma simt jenat ca am oferit o mana de ajutor.

Acum 2 saptamani veneam de la o plimbare cu motocicleta si cand sa intru in bloc, vine la mine baiatul unui vecin si ma intreaba:

- Teo, poti sa repari bicicleta lu Roberta? I-a stricat unu pedala si tot pica.

Bineinteles ca am zis DA! M-am dus in casa, mi-am luat sculele si i-am zis sa aduca bicicleta. I-am reparat pedala, apoi m-a rugat daca ii pot inalta putin ghidonul. I-am inaltat si ghidonul. Intre timp am observat ca ea avea situl de la bicicleta stricat. Erau doar tijele care tineau materialul sintetic si trebuia tot timpul sa isi puna 3 perne pe sarmele alea ca sa se poata plimba.

Intre timp a iesit un vecin care a m-a intrebat ce am reparat la bicicleta si dupa ce i-am povestit a zis:

- Vezi ca eu am pegasu ala vechi din spatele blocului. Ia de la ala situl si pune-l la fata sa aibe cu ce sa se plimbe.

Si uite asa ne-am sincronizat toti in fata blocului si s-a produs un miracol neasteptat. 

Atat de bine m-am simtit dupa acel gest incat a trebuit sa-i povestesc primei persoane pe care o vad on line in lista de messenger. Si cum ii povesteam eu asa entuziasmat... imi scrie: 

- Ai facut-o din egoism. Ca sa te simti tu bine.

Aceste vorbe m-au atins pentru ca persoana respectiva imi este apropiata si... nici o clipa nu s-a gandit ca poate nu egoismul a actionat in acea situatie ci acel Teo de 7 ani caruia i s-a stricat bicicleta intr-o zi si un nenea de la bloc s-a oferit sa i-o repare contribuind la fericirea din acea zi.

In al 2-lea rand vor fi persoane care vor spune ca ai fost la donat pentru bani (adica bonuri) si ca iti vinzi sangele. E, acele persoane sunt rezultatul unei mediatizari mediocre practicate in romania de jurnalistii in cautare de subiecte fierbinti care incanta marea prostime a Romaniei. Si evident, acele persoane care gandesc asa, nu au donat si nu vor dona niciodata sange pentru o persoana. Va prefera sa stea resemnat intr-un colt si sa comenteze de acolo actiunile celor care intr-adevar fac ceva ca sa ajute. Acesta le este nivelul si pe langa "trancanit din gura" nu prea mai fac si altceva. Pentru aceste persoane e foarte greu de inteles ca donatul la 3 luni nu are cum sa te propulseze financiar si nu este o afacere profitabila. Dar vorbitul aiuera este GRATIS! 

     Am mai incercat din cand in cand sa mai conving cate o persoana sa vina cu mine dar fara nici un rezultat. Asa ca m-am impacat cu ideea ca nu oricine vrea sa faca un astfel de gest si am prefererat sa ma duc singur. Azi am fost iar, dupa o pauza de 1 an si ceva... si bineinteles, tot singur. Poate ca salvatul unei vieti a ramas doar o idee de promovare marca Crucea Rosie a anilor 90.

In ziua de azi... "a salva o viata" este deja un cliseu care nu mai simbolizeaza nimic. Daca totusi mai sunt persoane care mai cred in "salvarea unei vieti" acelea nu cred ca mai folosesc scuze pentru a amana acea salvare... pentru maine... cand nu mai ploua.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează